La biserica din Căușeni nu urci, ci cobori pe trepte. Pe dinafară e mai joasă decât te-ai aștepta de la o biserică, iar înăuntru e mai liniște și mai răcoare decât afară. Când ochii se obișnuiesc cu semiîntunericul, pe pereți încep să apară frescele. În clipa aceea, oaspeții tac de obicei și țin minte bine cum am tăcut și eu aici prima dată.
Biserica asta și o singură cramă mă aduc cu oaspeții spre sud-est. Niciun traseu al meu de o zi prin Moldova nu merge mai departe în direcția asta: într-o zi se adună 248 de kilometri, iar cam patru ore le petreci în mașină. În program sunt doar două opriri, plus prânzul, deși de obicei într-o zi apucăm să vedem trei sau patru locuri. Așa am gândit excursia: și drumul face parte din vizită, cum îți explic mai jos.
În primul rând celor care au coborât deja la Cricova și au înțeles că tunelul cu sticle impresionează, dar vinul doar se păstrează acolo, iar strugurii pentru el cresc cu totul în alte locuri. La Purcari vezi tocmai un asemenea loc: viță, pământ și o cramă care funcționează din 1827, în loc de kilometri de străzi subterane.
Și celor cărora le place drumul. Până la Căușeni e ceva mai mult de o oră, de acolo până la Purcari vreo patruzeci de minute, iar înapoi la Chișinău două ore. În prima jumătate de oră după plecare oaspeții tac de obicei și se uită pe geam, apoi încep întrebările, iar până la Căușeni stăm deja de vorbă ca între tovarăși de drum. Am ce povesti. Sudul și estul Moldovei sunt, la propriu, ținuturi de graniță. Granițele s-au schimbat de la o epocă la alta și asta se vede și azi în satele pe lângă care trecem: ce limbă se vorbește acolo, ce se gătește și cum se construiesc casele. Despre asta e mai ușor să povestesc în mașină, atunci când îți pot arăta prin geam o casă anume. Înainte să devin ghid, am lucrat douăzeci de ani în afaceri și eram mereu în deplasări, de aici și limbile, și obiceiul de a vorbi pe drum. Iar când vrei doar să taci și să te uiți pe geam, o să înțeleg și o să tac și eu. Oaspeții pomenesc și asta în recenzii.
Nu recomand ziua asta celor care suportă greu drumurile cu mașina. Nu putem evita cele patru ore de drum și nu cunosc altă cale să ajungi la Purcari și să fii înapoi la Chișinău pentru cină. Dacă ai dubii, scrie-mi și găsim un traseu mai scurt.
Iar dacă ești abia în prima zi în Moldova și n-ai fost nici sub pământ, nici la Orheiul Vechi, eu aș începe cu traseul clasic: Curchi, Orheiul Vechi și Cricova. Aici e mai bine să vii în a doua sau a treia zi.
La Căușeni ajungem dimineața, înainte să se întețească soarele, și pentru biserică avem patruzeci și cinci de minute, mai mult decât suficient. Biserica Adormirea Maicii Domnului a fost construită în secolul al XVIII-lea, când pământul acesta era stăpânit de otomani, și a fost ridicată din capul locului pe jumătate sub pământ. Pentru o biserică ortodoxă e un mod rar de a construi și nu am alta ca ea pe traseele mele. Pe dinafară o poți lua ușor drept o clădire obișnuită, dar înăuntru nu mai ai nicio îndoială.
Țin să știi unde anume te afli, pentru că aici e zonă de graniță, iar granița a trecut pe aici altfel de la un secol la altul. Toată povestea ți-o spun în mașină, pe drum încoace, ca înăuntru să nu te mai distragă nimic și doar să privești.
Frescele sunt principala atracție și s-au păstrat bine. Sfinții de pe pereți se recunosc ușor, iconografia e ortodoxă, dar lângă ei, pe aceeași tencuială, apar motive balcanice și otomane. Două tradiții încap în același spațiu de parcă nici n-ar fi putut fi altfel. De obicei îți las câteva minute să te uiți singur, apoi îți arăt unde merită să mai privești o dată.
De ce biserica a fost construită în jos, nu în sus, îți spun la fața locului. Acolo se înțelege mai bine decât pe ecran. Patruzeci și cinci de minute ajung ca s-o ocolești pe dinafară, să stai puțin înăuntru și să ieși înapoi la lumină cu senzația că ai fost undeva foarte departe de Chișinău, deși ai mers cu mașina ceva mai mult de o oră.
De la biserică până la cramă sunt patruzeci de kilometri, iar până la amiază suntem deja la Purcari. Crama a fost fondată în 1827. E una dintre cele mai vechi crame din Moldova și în curând împlinește două sute de ani. Via se află chiar pe terenul cramei. O vezi imediat, dar trebuie să mergi până la ea, noroc că nu e departe. După un tunel subteran cu sticle, să stai printre rândurile de viță sub cerul liber e cu totul altceva. De fapt, tocmai pentru diferența asta te aduc aici.
Vinul principal al casei se numește Negru de Purcari, un nume pe care nu mai trebuie să ți-l traduc. Acest vin roșu s-a servit la curțile regale ale Europei, iar regina Elisabeta a II-a l-a comandat, și cei de la cramă ți-o spun înainte să apuci să întrebi. Istoria casei n-o s-o repovestesc, pentru că ei o spun mai bine, iar eu o să ascult alături de tine și o să traduc dacă turul nu e în limba ta. Spun doar că mulți oaspeți pleacă de aici cu o sticlă, iar cumpărăturile, ca și degustarea, se plătesc pe loc.
La cramă te așteaptă un tur al cramei și o degustare de trei vinuri. Trei sunt destule ca să cunoști vinurile casei și să rămâi totuși treaz pentru prânz. Dacă vrei să guști mai multe, spune-mi din timp: alegem degustarea înainte de plecare. Turul și degustarea nu intră în prețul excursiei, le plătești pe loc, cu cardul sau numerar. Eu conduc, ca tu să te poți bucura de degustare. La cramă avem două ore și de obicei trec pe nesimțite, dar dacă vrei să mai rămâi, nu te grăbesc să mergem la prânz.
Luăm prânzul după cramă, și nu întâmplător ne așezăm la masă atât de târziu: înainte e degustarea, iar până atunci ți se face foame. Cobza e un restaurant cu bucătărie moldovenească de casă, iar meniul e unul singur, fix: l-a alcătuit familia care ține restaurantul, așa că nu trebuie să alegi nimic. Întâi vin aperitivele, apoi supa, după ea felul principal, iar la sfârșit ceai, cafea și deserturi, și la toate vin de casă. Mâncarea e cum se gătește acasă în sud, doar că vasele nu le speli tu.
Pentru prânz avem două ore. După degustare nu mai are nimeni chef să se grăbească, și eu nu grăbesc pe nimeni, iar iarna, când sunt mai puțini turiști, mesele se lungesc și mai mult. Și de asta îmi place noiembrie.
Prânzul e opțional și se plătește pe loc. Dacă după degustare nu ți-e foame, se întâmplă să renunțăm la el și să ne întoarcem la Chișinău cu vreo două ore mai devreme.
Merge și încălțămintea obișnuită, de oraș, pentru că în ziua asta nu sunt nici urcușuri pe piatră, nici poteci. În biserică, ca în orice biserică ortodoxă, e mai bine să intri cu umerii și genunchii acoperiți.
Pe loc se plătesc două lucruri: turul cu degustare la Purcari și prânzul la Cobza. Niște bani în numerar nu strică, la sate nu poți plăti peste tot cu cardul. Tot restul e deja inclus în prețul excursiei:
E o excursie privată, în mașină suntem doar grupul tău și eu.
Dacă în aceeași mașină sunt oameni care vorbesc limbi diferite, nu e nicio problemă: se întâmplă ca unul să asculte în germană, altul în rusă, iar eu trec de la unul la altul pe parcursul discuției. Spune-mi doar din timp ce limbă preferi.
Poți veni și cu copii. La cerere, ofer scaune pentru copii de la nouă luni, incluse în preț. Dar îți spun sincer: ziua e lungă, cam patru ore în mașină, așa că cu școlarii merge bine, iar cu cei mici ți-aș recomanda un traseu mai scurt. Întreabă-mă și îți spun care.
Acum despre sezon. Biserica și prânzul nu depind de vreme, iar via e cea mai interesantă din aprilie până în octombrie, când ai ce vedea pe viță. Vara la cramă poate fi cald, și dacă grupul suportă greu soarele, schimb programul: plecăm mai devreme și stăm mai mult la umbră.
Până la patru oaspeți mergem cu Toyota Prius+, cinci-șase oaspeți cu Opel Vivaro, iar de la șapte la douăzeci cu Mercedes Sprinter. Dacă pe data ta sunt ocupat, același traseu îl face un ghid din echipa mea, iar eu răspund de buna desfășurare a excursiei.
Toți cei 248 de kilometri îi conduc eu. Traduc discuțiile din biserică și ce povestește ghidul de la cramă. Tot eu mă ocup de program: dacă obosești, ne întoarcem mai devreme, dacă nu te mai poți desprinde, plecăm înapoi mai târziu. De obicei ajungem la Chișinău la timp pentru cină, iar seara rămâne a ta.
Programul detaliat și condițiile le găsești pe pagina turului: Biserica cu fresce din Căușeni și crama Purcari. Scrie-mi când ești la Chișinău și câți sunteți, iar restul îl organizez eu.
Scrie-mi pe WhatsApp în ce zile ești la Chișinău, câți sunteți și în ce limbă preferi turul. Îți răspund în aceeași zi, confirm mașina și îți spun cum să organizăm drumul.
Fresce sub pământ, un roșu deasupra meselor regale.Rezervă pe WhatsApp
Dimineața coborâm la chiliile săpate în calcar deasupra Nistrului și urcăm înapoi, apoi un prânz la țară la o familie din Lalova și o cramă la Orhei. Îți povestesc cum arată ziua și cui i se potrivește.
Citește →
Zece ore, cam 320 de kilometri și un oraș pe Nistru la capătul drumului. Îți povestesc cum arată cea mai lungă zi a mea și cui i se potrivește.
Citește →
Dimineața, o oră și jumătate sub stejari și carpeni, apoi o masă cu vedere spre vii care ține loc de prânz. Îți povestesc cum arată ziua asta și cui i se potrivește mai bine decât altele.
Citește →