Dimineața te iau de la hotel, iar primele două ore și jumătate ne plimbăm prin centrul Chișinăului. E cel mai bun moment pentru oraș: străzile sunt încă la umbra copacilor, soarele n-a ajuns în piață, cafenelele abia își scot mesele afară și poți merge fără să te uiți la ceas. Dacă ai aterizat noaptea și n-ai apucat să dormi, spune-mi din prima. Încep mai târziu și scurtez plimbarea.
Propun de obicei această excursie oaspeților abia sosiți, care încă nu cunosc țara. Vizităm doar trei locuri: orașul, o biserică de lemn și un castel care e totodată cramă, iar în total facem 81 de kilometri, mai puțin decât pe oricare alt traseu de o zi al meu. Înainte de seară ești din nou la hotel, dar știi deja unde e centrul, ce limbă se vorbește pe stradă, unde poți plăti cu cardul și unde îți trebuie numerar. Mai târziu, dacă vrei, mergem și mai departe de oraș, dar eu te-aș sfătui să începi de aici.
În primul rând celor care abia au aterizat și nu vor să stea trei ore în mașină chiar din prima zi. Familiilor cu copii, pentru că drumurile sunt scurte, iar în parcul de lângă catedrală copiii au unde alerga. Celor care au avion seara și vor să vadă și altceva decât aeroportul: pot încheia ziua chiar la terminal. Transportul dus-întors din orice punct al Chișinăului intră în preț. Și celor veniți cu treburi, care între două întâlniri au prins o zi liberă.
Dacă în schimb îți dorești un drum lung cu timp de stat la povești, ziua asta nu e pentru tine. Nu are stânci, nici mănăstiri pe marginea prăpastiei, nici prânz lângă cuptorul unei case de la țară. Pentru asta am alte trasee și ți le propun cu drag când vii a doua oară. Prima dată eu aș începe cu orașul.
Chișinăului i se spune capitala verde, și nu e o frază din broșură: în centru chiar sunt mai mulți copaci decât case. Orașul se află pe râul Bâc, doar că el curge prin altă parte a centrului, iar plimbarea noastră începe la Catedrala Nașterea Domnului și în grădina din jurul ei. Aici povestesc de obicei cum a crescut orașul în straturi. Întâi casele vechi, joase, cu unul sau două niveluri și cu curte, apoi betonul sovietic, apoi sticla, și toate stau alături, uneori la aceeași intersecție. Pentru mine asta rămâne cel mai mult în minte despre Chișinău: nu încearcă să pară uniform și tocmai asta îmi place la el.
La doi pași de catedrală e Arcul de Triumf, iar de acolo o luăm pe străzile centrale și ne uităm prin curți, unde Chișinăul e mai liniștit și mai vechi decât pe bulevard. Acolo încerc să vorbesc mai puțin, pentru că o curte se privește mai bine fără prelegere.
Pe drum traduc, pentru cine are nevoie, lucrurile care îți vor folosi mai târziu, fără mine: firme, meniuri, anunțuri din cafenele. Limba de stat aici e româna. Rusa se înțelege în Chișinău aproape peste tot, în schimb engleza și germana le auzi rar în afara locurilor turistice. În oraș cardul e acceptat aproape oriunde, la sate însă e bine să ai numerar. La finalul plimbării te descurci singur prin centru și, sincer, asta face parte din planul meu.
Plimbarea durează cam două ore și jumătate, dar cu copii, după un zbor de noapte sau pe caniculă o scurtez, și mi se cere asta des. Cât timp adulții ascultă despre cupole și curți, copiii au ce face în parcul de lângă catedrală.
Din centru până la Muzeul Satului sunt cincisprezece minute cu mașina. Suntem tot în Chișinău, dar peisajul e altul. Aici se află o biserică de lemn ridicată în 1642 la Mănăstirea Hîrjauca, mutată aici în 2009 și restaurată. E toată din stejar, are douăzeci și șapte de metri înălțime și în Moldova nu există o biserică de lemn mai înaltă. Vizita la Muzeul Satului și la biserică e gratuită.
Te aduc aici intenționat după oraș, nu înainte, pentru că după piatra și sticla de pe bulevard lemnul îți lasă cu totul altă impresie: scândurile s-au înnegrit, iar silueta ei zveltă se ridică spre cer. Dă capul pe spate și cei douăzeci și șapte de metri de stejar pe fundalul cerului devin cea mai bună fotografie a zilei, cea pe care oaspeții o păstrează cel mai des. Dacă biserica e deschisă, intrăm. Înăuntru e liniște și miroase a lemn, ca într-un dulap vechi.
Stăm aici vreun sfert de oră, mai mult nu e nevoie. Pentru mine contează altceva: la doar un sfert de oră de catedrală vezi cum arată Moldova în afara orașului. Suntem încă în capitală, iar în jur e deja sat. Nu-ți trebuie un drum lung pentru asta, și mi se pare un mod cinstit de a arăta țara în prima zi, pentru că orașul și satul sunt aici la un sfert de oră unul de altul.
De la muzeu până la Bulboaca e o jumătate de oră de drum, iar în timpul ăsta îți povestesc despre istoria țării și despre cum trăiesc oamenii aici. Despre castel aproape că nu vorbesc în mașină: când și de ce a fost construit îți vor spune pe larg la fața locului. Îți spun doar că l-a construit Constantin Mimi la sfârșitul secolului al XIX-lea, iar azi e o cramă care apare pe listele celor mai frumoase din lume. Aici, recunosc, le dau dreptate celor care fac listele, pentru că ajungi în fața lui și înțelegi de ce. Nu țin să-ți arăt în prima zi ce e mai mare sau mai vechi. Îmi doresc altceva: ca până seara să știi că vinul de aici e bun și că merită să mergi după el mai departe, în alte zile.
La castel începe turul cramei, iar după el vine degustarea Iconiq: cinci vinuri, fiecare cu aperitivul lui, pe care bucătarul-șef îl alege pentru vinul respectiv. Te anunț din timp, pentru că toată lumea întreabă de prânz: un prânz în sensul obișnuit nu există în ziua asta, îl înlocuiește degustarea, la masă și fără grabă. Turul împreună cu degustarea durează între două ore și două ore și jumătate, și de obicei e destul. Dacă ești dintre cei care au nevoie de o ciorbă la mijlocul zilei, spune-mi dimineață și găsim o soluție.
Turul și degustarea se plătesc pe loc. Dacă în grup sunt oameni care nu beau sau copii, spune-mi și discut din timp cu crama. Drumul înapoi durează cam o oră, iar în Chișinău te las la hotel, la apartament sau la terminalul aeroportului, cum ne înțelegem.
S-ar putea și invers, dimineața vin și după-amiaza orașul, dar eu nu fac așa. După cinci pahare, plimbarea pe jos se transformă repede în căutarea unei bănci, iar în cele mai călduroase ore stai la masă în castel, nu traversezi o piață sub soare. Vara ăsta e motivul principal. Iarna ordinea rămâne aceeași, dar din alt motiv: e mai plăcut să închei ziua la căldură decât s-o începi acolo.
Merg pantofii obișnuiți de oraș, în care poți umbla liniștit două ore și jumătate. Pe traseul ăsta nu sunt poteci pietroase și nici urcușuri. Vara ia-ți o șapcă, apă e în mașină, câte o sticlă de 0,5 litri de fiecare. Iarna îmbracă-te ca pentru o plimbare prin orice oraș, iar dacă bate vântul, scurtez plimbarea.
În preț intră mașina cu combustibil pentru toată ziua, turul în limba ta (engleză, germană, rusă sau română), transportul dus-întors din orice punct al Chișinăului și apa. Dacă preferi italiana, spaniola sau turca, vine cu tine un ghid din echipa mea care vorbește limba respectivă. Pe loc plătești doar turul cu degustare de la Castel MIMI, iar vizita la Muzeul Satului și la biserica de lemn e gratuită. Din motivele de mai sus, nu avem un prânz separat în program.
Ziua asta o propun familiilor mai des decât pe oricare alta, pentru că drumurile durează între cincisprezece și treizeci de minute, în parc au unde alerga, în biserica de lemn pot atinge peretele, iar la final îi așteaptă o masă cu aperitive. Am scaune pentru copii de la nouă luni. Spune-mi vârsta copilului când rezervi. Cu copiii mergem mai puțin pe jos și ne oprim mai des, și până acum nu s-a plâns nimeni.
Până la patru oaspeți mergem cu Toyota Prius+, cinci-șase cu Opel Vivaro, iar de la șapte la douăzeci cu Mercedes Sprinter. Prețul e pe mașină, nu de persoană.
Merg tot anul. Din aprilie până în octombrie ziua arată așa cum am descris-o, iar iarna în oraș e mai puțină lume, turul de la castel se face la fel, doar culorile de la geam sunt altele. De fapt se schimbă un singur lucru: pe ger fac plimbarea mai scurtă și îți arăt mai mult din mașină.
Scrie-mi când aterizezi și unde stai, iar eu stabilesc plecarea în funcție de programul tău: după un zbor de noapte începem mai târziu, înainte de un zbor de seară terminăm la terminal. Traseul, ce intră în preț și formularul de rezervare le găsești pe pagina Chișinău, Biserica de lemn și Castel MIMI. Dacă nu știi de unde să începi să descoperi țara, începe cu ziua asta, iar mai departe hotărâm împreună pe drum.
Scrie-mi pe WhatsApp la ce oră aterizezi și câți sunteți, iar eu stabilesc plecarea în funcție de zborul tău. O putem încheia chiar și la terminalul aeroportului.
Dimineața coborâm la chiliile săpate în calcar deasupra Nistrului și urcăm înapoi, apoi un prânz la țară la o familie din Lalova și o cramă la Orhei. Îți povestesc cum arată ziua și cui i se potrivește.
Citește →
Zece ore, cam 320 de kilometri și un oraș pe Nistru la capătul drumului. Îți povestesc cum arată cea mai lungă zi a mea și cui i se potrivește.
Citește →
Dimineața, o oră și jumătate sub stejari și carpeni, apoi o masă cu vedere spre vii care ține loc de prânz. Îți povestesc cum arată ziua asta și cui i se potrivește mai bine decât altele.
Citește →